audiție - explicat in DEX

audiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUDÍȚIE, audiții, s. f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. ◊ Loc. adj. și adv. În primă audiție = (care se execută) pentru prima dată în fața publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv. 3. (Rad.) Recepționare de semnale audio. [Pr.: a-u-] – Din fr. audition, lat. auditio, -onis.

audiție (Dicționar de neologisme, 1986)
AUDÍȚIE s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzică cu un auditoriu restrâns. ◊ A executa (o bucată muzicală) în primă audiție = a cânta (o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Gen. -iei, var. audițiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio].

audiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUDÍȚIE s. f. 1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simțului auditiv. 2. audiere de muzică cu un public restrâns. ♦ în primă ~ = (despre executarea unei compoziții muzicale) pentru prima oară în public. 3. recepționare de semnale audio. (< fr. audition, lat. auditio)

audiție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUDÍȚIE, audiții, s. f. Faptul de a audia (2); ceea ce se audiază. Audiție muzicală. ◊ Expr. (A executa o bucată muzicală) în primă audiție = (a cânta o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Pr.: a-u-] – Fr. audition (lat. lit. auditio, -onis).

audiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
audíție (a-u-, ți-e) s. f., art. audíția (-ți-a), g.-d. art. audíției; pl. audíții, art. audíțiile (-ți-i-)

audiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUDÍȚIE, audiții, s. f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. ◊ Loc. adj. și adv. În primă audiție = (care se execută) pentru prima dată în fața publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv. 3. (Rad.) Recepționare de semnale audio. [Pr.: a-u-] — Din fr. audition, lat. auditio, -onis.