atârna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATÂRNÁ, atấrn, vb. I.
I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva).
2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos.
3. Refl. A se agăța de cineva sau ceva.
II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere.
Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult).
III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. –
A3 +
târn.atârna (Dicționar de argou al limbii române, 2007)atârna, atârn, v. t. (intl.) a aresta
atârna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATÂRNÁ, atấrn, vb. I.
I. 1. Intranz. A cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva).
2. Tranz. A agăța, a suspenda, făcând să cadă liber în jos.
3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva; a se prinde.
II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere.
Crengile atârnă la pământ. 2. A avea o greutate (relativ) mare; a cântări (mult).
III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – Din
a3 +
târn.atârna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atârná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
atấrnăatârnà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atârnà v.
1. a agăța de sus în jos:
îmi atârnai hainele de o cracă; 2. fig. a depinde:
norocul, știi, atârnă de un fir de ață AL. [Poate dela
târna de merinde ce se poartă pe umeri].
atârna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATÂRNÁ, atấrn, vb. I
I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva).
2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos.
3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva.
II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere.
Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult).
III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. —
A3 + târn.