atrăgător - explicat in DEX

atrăgător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. – Atrage + suf. -ător.

atrăgător (Dicționar de neologisme, 1986)
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE adj. Ademenitor, ispititor, atractiv. [< atrage].

atrăgător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage prin calitățile sale plăcute; care promite foloase, satisfacții. – Din atrage + suf. -(ă)tor.

atrăgător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atrăgătór (a-tră-) adj. m., pl. atrăgătóri; f. sg. și pl. atrăgătoáre

atrăgător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atrăgător a. care atrage.

atrăgător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATRĂGĂTÓR, -OÁRE, atrăgători, -oare, adj. Care atrage (2) prin calitățile sale (plăcute); atractiv. Persoană atrăgătoare. ♦ Care promite foloase, care dă satisfacții, care place. Muncă atrăgătoare. — Atrage + suf. -ător.