atrofiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATROFIÉRE, atrofieri, s. f. Faptul de
a se atrofia. [
Pr.:
-fi-e-] –
V. atrofia.atrofiere (Dicționar de neologisme, 1986)ATROFIÉRE s.f. Faptul de a se atrofia. [Pron.
-fi-e-. / <
atrofia].
atrofiere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATROFIÉRE, atrofieri, s. f. Faptul de
a se atrofia.atrofiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atrofiére (a-tro-fi-e-) s. f.,
g.-d. art. atrofiérii; pl. atrofiériatrofiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATROFIÉRE, atrofieri, s. f. Faptul de
a se atrofia. [
Pr.:
-fi-e-] —
V. atrofia.