atrofia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATROFIÁ, pers. 3
atrofiază, vb. I.
Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. [
Pr.:
-fi-a] – Din
fr. atrophier.atrofia (Dicționar de neologisme, 1986)ATROFIÁ vb. I. refl. A-și pierde vitalitatea, vigoarea; (
despre țesuturi, organe) a se închirci. [Pron.
-fi-a., p.i.
-iez, 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
atrophier].
atrofia (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATROFIÁ vb. refl. a suferi o atrofie; a-și pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera. (< fr.
atrophier)
atrofia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATROFIÁ, pers. 3
atrofiază, vb. I.
Refl. (Despre țesuturi sau organe) A-și pierde puterea vitală; a degenera. [
Pr.:
-fi-a] –
Fr. atrophier.atrofia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl.,
ind. prez. 3
se atrofiáză, 1
pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3
să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)atrofia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATROFIÁ, pers. 3
atrofiază, vb. I.
Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie.
2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [
Pr.:
-fi-a] — Din
fr. atrophier.atrofià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atrofià v. a slăbi, a scădea puterile.