atrocitate - explicat in DEX

atrocitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATROCITÁTE, atrocități, s. f. Purtare, faptă, durere etc. atroce. – Din fr.atrocité, lat. atrocitas, -atis.

atrocitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ATROCITÁTE s.f. 1. Cruzime. 2. (Concr.) Faptă înspăimântătoare; grozăvie. [Cf. fr. atrocité, it. atrocità, lat. atrocitas].

atrocitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATROCITÁTE s. f. însușirea de a fi atroce; cruzime; grozăvie. (< fr. atrocité, lat. atrocitas)

atrocitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATROCITÁTE, (2) atrocități, s. f. 1. Purtare crudă. 2. (Concr.) Faptă cumplită. – Fr. atrocité (lat. lit. atrocitas, -atis).

atrocitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*atrocitáte f. (lat. atrócitas, -átis). Cruzime, faptă atroce.

atrocitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atrocitáte (a-tro-) s. f., g.-d. art. atrocitắții; pl. atrocitắți

atrocitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atrocitate f. grozăvie, faptă cumplită.

atrocitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATROCITÁTE, atrocități, s. f. Purtare, faptă, durere etc. atroce. — Din fr. atrocité, lat. atrocitas, -atis.