atriŭ - explicat in DEX

atriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÁTRIU s. n. (Anat.) Auricul. [Pr.: -tri-u] – Din fr. atrium, lat. atrium.

atriu (Dicționar de neologisme, 1986)
ÁTRIU s.n. v. atrium.

atriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!átriu/átrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. átriul/átriumul; pl. átrii/átriumuri

atriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atriu n. vestibul sau tindă (în vechile case romane).

atriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÁTRIU, atrii, s. n. (Anat.) Auricul. [Pr.: -tri-u. — Var.: átrium s. n.] — Din fr. atrium, lat. atrium.

atriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*átriŭ n. (lat. atrium). Vestibulu (tinda) saŭ și curtea interioară la Romanĭ.