atrium (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁTRIUM s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit.
2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [
Pr.:
-tri-um]. – Din
lat. atrium.atrium (Dicționar de neologisme, 1986)ÁTRIUM s.n. 1. Curtea interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane antice.
2. Partea din mijloc a unei bazilici.
3. (
Anat.; în forma de
atriu) Cele două despărțituri superioare ale inimii.
4. (
Geol.) Culoar care înconjură un con vulcanic secundar îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi. [Pron.
-tri-um, pl.
-muri, var.
atriu s.n. / < lat., fr.
atrium, it.
atrio].
atrium (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÁTRIUM/ÁTRIU s. n. 1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane. 2. spațiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică. 3. (anat.) auricul. 4. spațiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul. 5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi. (< lat., fr.
atrium)
atrium (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁTRIUM s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, înconjurată de un portic acoperit.
2. (Rar) Partea din mijloc a unei biserici. –
Lat. lit. atrium.atrium (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁTRIUM1, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit.
2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [
Pr.:
-tri-um] —
Din lat. atrium.atrium (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁTRIUM2 s. n. v. atriu.