atribuție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, muncă dată cuiva spre îndeplinire. [
Var.:
atribuțiúne s. f.] – Din
fr. attribution, lat. attributio, -onis.