atribuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATRIBUÍRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de
a atribui. –
V. atribui.atribuire (Dicționar de neologisme, 1986)ATRIBUÍRE s.f. Acțiunea de a atribui și rezultatul ei. [<
atribui].
atribuire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATRIBUÍRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de
a atribui.atribuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atribuíre (a-tri-) s. f.,
g.-d. art. atribuírii; pl. atribuíriatribuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATRIBUÍRE, atribuiri, s. f. Acțiunea de
a atribui și rezultatul ei. —
V. atribui.