atragere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de
a (se) atrage. –
V. atrage.atragere (Dicționar de neologisme, 1986)ATRÁGERE s.f. Acțiunea de a atrage și rezultatul ei. [<
atrage].
atragere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de
a (se) atrage.atragere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atrágere (a-tra-) s. f.,
g.-d. art. atrágerii; pl. atrágeriatragere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de
a (se) atrage. —
V. atrage.