atractiv - explicat in DEX

atractiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. – Din fr. attractif, lat. attractivus.

atractiv (Dicționar de neologisme, 1986)
ATRACTÍV, -Ă adj. Atrăgător, captivant; distractiv; atracțios. [Cf. fr. attractif, lat. attractivus].

atractiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATRACTÍV, -Ă adj. atrăgător, captivant; atracțios. (< fr. attractif, lat. attractivus)

atractiv (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător, captivant. – Fr. attractif (lat. lit. attractivus).

atractiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*atractív, -ă adj. (lat. attractivus). De atracțiune, atrăgător: forța atractivă a magnetuluĭ. Fig. Simpatic: persoană atractivă. V. respingător.

atractiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atractív (a-trac-) adj. m., pl. atractívi; f. atractívă, pl. atractíve

atractiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atractiv a. care atrage: putere atractivă.

atractiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATRACTÍV, -Ă, atractivi, -e, adj. Atrăgător. — Din fr. attractif, lat. attractivus.