atotțiitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atotțiitor a. care stăpânește toate. ║ m. Dumnezeu.
atotțiitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
a-tot-țiitór saŭ -ținătór, oáre adj. Care stăpînește toate. Dumnezeu. – Și atotț-.