atotștiutor - explicat in DEX

atotștiutor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

atotștiutor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. – Din atot- + știutor (după fr. omniscient).

atotștiutor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atotștiutór adj. m., pl. atotștiutóri; f. sg. și pl. atotștiutoáre

atotștiutor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atotștiutor a. care știe toate: revărsa dulci scântei (luna) atotștiutoarea EM.

atotștiutor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATOTȘTIUTÓR, -OÁRE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. — Var.: atoateștiutór, -oáre adj.] — Atot- + știutor (după fr. omniscient).

atotștiutor (Dicționaru limbii românești, 1939)
a-tot-știutór, -oáre adj. Omniscient, care știe toate. – Și atotșt-.