atotputernicie - explicat in DEX

atotputernicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATOTPUTERNICÍE s. f. Putere nelimitată, autoritate absolută. – Atotputernic + suf. -ie (după lat. omnipotentia).

atotputernicie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATOTPUTERNICÍE s. f. Putere nelimitată, autoritate absolută. – Din atotputernic + suf. -ie (după lat. omnipotentia).

atotputernicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
atotputernicíe și a-tot-puternicíe f. Omnipotență, putința de a face tot.

atotputernicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atotputernicíe s. f., art. atotputernicía, g.-d. atotputernicíi, art. atotputernicíei

atotputernicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atotputernicie f. putere nemărginită.

atotputernicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATOTPUTERNICÍE s. f. Putere nelimitată, autoritate absolută. — Atotpu­ternic + suf. -ie (după lat. omnipotentia).