atașament - explicat in DEX

atașament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATAȘAMÉNT s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau ceva. – Din fr. attachement.

atașament (Dicționar de neologisme, 1986)
ATAȘAMÉNT s.n. 1. Afecțiune puternică pentru cineva sau ceva ; prietenie, simpatie, dragoste. 2. Carnet de atașament = registru de șantier în care se notează lucrările executate în vederea întocmirii situațiilor de plată. [Pl. -te. / cf. fr. attachement].

atașament (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATAȘAMÉNT s. n. 1. afecțiune puternică pentru cineva sau ceva. 2. caiet de ~ = registru de șantier în care se notează lucrările executate. (< fr. attachement)

atașament (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATAȘAMÉNT s. n. Afecțiune puternică și durabilă față de cineva sau de ceva. – După fr. attachement.

atașament (Dicționaru limbii românești, 1939)
*atașamént n., pl. e (fr. attachement). Barb. Alipire, afecțiune vie. Aplicațiune: atașament la muncă.

atașament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atașamént s. n., pl. atașaménte

atașament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atașament n. sentiment durabil de afecțiune.

atașament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATAȘAMÉNT, atașamente, s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau de ceva. — Din fr. attachement.