atașabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat;
fig. sociabil. –
Atașa +
suf. -bil.atașabil (Dicționar de neologisme, 1986)ATAȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi atașat; (
fig.) prietenos, sociabil. [Cf. fr.
attachable].
atașabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATAȘÁBIL, -Ă adj. care poate fi atașat; (fig.) sociabil. (< fr.
attachable)
atașabil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat;
fig. prietenos, sociabil. – Din
atașa +
suf. -bil.atașabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atașábil adj. m.,
pl. atașábili; f. atașábilă, pl. atașábileatașabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat;
fig. sociabil. —
Atașa +
suf. -bil.