atârna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATÂRNÁ, atấrn, vb. I.
I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva).
2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos.
3. Refl. A se agăța de cineva sau ceva.
II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere.
Crengile atârnă de rod. 2. A avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult).
III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. –
A3 +
târn.