ataraxie - explicat in DEX

ataraxie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATARAXÍE s. f. 1. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. 2. Concepție filozofică idealistă din antichitate care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească prin detașarea de frământările lumii. – Din fr. ataraxie.

ataraxie (Dicționar de neologisme, 1986)
ATARAXÍE s.f. 1. (În filozofia antică greacă) Stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri. 2. (Med.) Stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții etc. [< fr. ataraxie, cf. gr. a – fără, taraxis – tulburare].

ataraxie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATARAXÍE s. f. 1. stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri, urmărită ca țel suprem de mai multe școli filozofice. 2. (med.) stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții. (< fr. ataraxie)

ataraxie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATARAXÍE s. f. 1. Concepție filozofică idealistă, în antichitate, care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească. 2. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. – Fr. ataraxie (< gr.).

ataraxie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ataraxíe f. (vgr. ataraxía, id.). Liniște sufletească pe care n´o turbură nicĭ o dorință orĭ plăcere și nicĭ o frică. V. imperturbabilitate.

ataraxie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ataraxíe s. f., art. ataraxía, g.-d. ataraxíi, art. ataraxíei

ataraxie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATARAXÍE s. f. 1. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. 2. Concepție filosofică idealistă din Antichitate care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească prin detașarea de frământările lumii. — Din fr. ataraxie.