ataman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Căpetenie de cazaci.
2. Șef al unei echipe de pescari. – Din
rus.,
ucr. ataman.ataman (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Șef al unei echipe de pescari.
2. (
Înv.) Căpetenie de cazaci; hatman. – Rus.,
ucr. ataman.ataman (Dicționaru limbii românești, 1939)atamán m. (rut.
atamán, șef. V.
hat-man).
Vechĭ. Hatman. Azĭ. Șef de pescarĭ la Dunărea de jos.
ataman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atamán s. m.,
pl. atamániataman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ataman m.
1. odinioară hatman la Cazaci (NEGR.);
2. (azi în Dobrogea), vătaf conducător de pescari: [Rut. ATAMAN (v.
hatman și
vătăman)].
ataman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATAMÁN, atamani, s. m. 1. Căpetenie de cazaci.
2. Șef al unei echipe de pescari. — Din
rus.,
ucr. ataman.