atacator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și
f. (Rar) Persoană care atacă. –
Ataca +
suf. -tor.atacator (Dicționar de neologisme, 1986)ATACATÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care atacă; agresor, atacant (
2). [<
ataca].
atacator (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATACATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care atacă; agresor; atacant (II, 2). (< ataca + -tor)
atacator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și
f. (Rar) Persoană care atacă; agresor. – Din
ataca +
suf. -tor.atacator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atacatór (rar)
s. m.,
pl. atacatóriatacator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATACATÓR, -OÁRE, atacatori, -oare, s. m. și
f. (Rar) Persoană care atacă. —
Ataca +
suf. -tor.