ataca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATACÁ, atác, vb. I.
1. Tranz. (
Mil.) A începe sau a duce un atac (
1).
2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc.
3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv.
4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți.
5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦
Refl. (
Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦
Refl. (
Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria.
6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din
fr. attaquer.ataca (Dicționar de neologisme, 1986)ATACÁ vb. I. I. tr. 1. A începe o luptă, a face un act de agresiune; a da un atac.
2. (
Fig.) A lua atitudine potrivnică, trecând la acțiune, față de o situație, față de o teorie etc.
3. A vătăma, a distruge, a mina, a roade. ♦ A cere în justiție anularea sau reformarea unei hotărâri judecătorești sau a unui act juridic.
4. A aborda (o problemă, un subiect, o discuție).
II. intr. 1. A lua inițiativa într-o întrecere sportivă.
2. A începe executarea unei piese muzicale. [P.i.
atác, conj.
-ce, ger.
-când. / < fr.
attaquer, it.
attacare].
ataca (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATACÁ vb. I. tr. 1. a efectua un atac. 2. (fig.) a lua atitudine potrivnică față de o situație, de o teorie etc.; a critica, a acuza. 3. a distruge, a mina. ◊ a cere în justiție anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic. 4. a aborda (o problemă, un subiect, o discuție). II. intr. 1. a lua inițiativa într-o întrecere sportivă. 2. a începe executarea unei piese muzicale. III. refl. (fam. a se simți jignit; a se ofusca. (< fr.
attaquer)
ataca (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ataca, atac, v. r. a se enerva, a se înfuria
ataca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATACÁ, atác, vb. I.
1. Tranz. (
Mil.) A începe un atac. ♦ A comite o agresiune; a lovi, pentru a ucide sau a distruge.
2. Tranz. Fig. A duce o acțiune violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să anuleze sau să schimbe o hotărâre sau un act.
A atacat testamentul. 3. Tranz. A vătăma; a distruge.
4. Tranz. Fig. A se apropia cu îndrăzneală de o problemă, încercând s-o pătrundă, să-i găsească rezolvarea; a provoca o discuție. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale.
5. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. –
Fr. attaquer.ataca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atacá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. atác, 2
sg. atáci, 3
atácă; conj. prez. 3
să atáce; ger. atacấndatacà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atacà v.
1. a începe lupta;
2. a combate energic:
a atacat vițiul; 3. a surprinde, a apuca (de o boală);
4. pop. a deveni ofticos:
s’a atacat; 5. a vătămà:
acidele atacă metalele; fig.
a ataca reputațiunea; 6. a trage în judecată;
testamentul se poate ataca.ataca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATACÁ, atác, vb. I.
1. Tranz. (
Mil.) A începe sau a duce un atac (1).
2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc.
3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv.
4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți.
5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦
Refl. (
Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦
Refl. (
Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria.
6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. — Din
fr. attaquer.