atașabil - explicat in DEX

atașabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. sociabil. – Atașa + suf. -bil.

atașabil (Dicționar de neologisme, 1986)
ATAȘÁBIL, -Ă adj. Care poate fi atașat; (fig.) prietenos, sociabil. [Cf. fr. attachable].

atașabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATAȘÁBIL, -Ă adj. care poate fi atașat; (fig.) sociabil. (< fr. attachable)

atașabil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. prietenos, sociabil. – Din atașa + suf. -bil.

atașabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atașábil adj. m., pl. atașábili; f. atașábilă, pl. atașábile

atașabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. sociabil. —Atașa + suf. -bil.