atașa - explicat in DEX

atașa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATAȘÁ, atașez vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Din fr. attacher.

atașa (Dicționar de neologisme, 1986)
ATAȘÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) alătura. 2. refl. (Fig.) A prinde dragoste pentru cineva sau ceva, a căpăta o afecțiune pentru cineva. [P.i. -șez, 4 -șăm, ger. -șând. / < fr. attacher].

atașa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
atașá (atașéz, atașát), vb. – 1. A adăuga, a alătura. – 2. A se lega sufletește, a îndrăgi. Fr. attacher. – Der. (din fr.) atașat, s. m.; atașament, s. n. Cf. detașa.

atașa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATAȘÁ vb. I. tr., refl. a (se) alătura. II. refl. (fig.) a se lega sufletește de ceva sau de cineva. (< fr. attacher)

atașa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Fr. attacher.

atașa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atașá (a ~) vb., ind. prez. 3 atașeáză, 1 pl. atașắm; conj. prez. 3 să atașéze; ger. atașấnd

atașà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atașà v. a alipi, a alătura (= fr. attacher).

atașa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATAȘÁ, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. — Din fr. attacher.