ataș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane. [
Pl. și:
atașuri] – Din
fr. attache „legătură”.
ataș (Dicționar de neologisme, 1986)ATÁȘ s.n. Cutie metalică (cu formă aerodinamică) care se atașează mai ales la motocicletă. ♦ Piesă atașată la ceva. [Pl.
-șe, -șuri. / < fr.
attache].
ataș (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATÁȘ s. n. cutie metalică ce se atașează la o motocicletă. (< fr.
attache)
ataș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ataș, atașe, s. n. fese de femeie
ataș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal legată de o motocicletă, pentru a transporta pachete sau persoane. –
Fr. attache.ataș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atáș s. n.,
pl. atáșeataș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă cu care se transportă obiecte sau persoane. [
Pl. și:
atașuri] — Din
fr. attache „legătură”.