asurzitor - explicat in DEX

asurzitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. – Asurzi + suf. -tor.

asurzitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre un zgomot sau despre sursa zgomotului) Care asurzește. – Din asurzi + suf. -(i)tor.

asurzitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asurzitór adj. m., pl. asurzitóri; f. sg. și pl. asurzitoáre

asurzitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASURZITÓR, -OÁRE, asurzitori, -oare, adj. (Despre zgomote sau surse de zgomote) Care asurzește; p. ext. extrem de intens, de puternic. — Asurzi + suf. -tor.