asurzire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ASURZÍRE s. f. Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei. – V. asurzi.
asurzire(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ASURZÍRE s. f. Acțiunea de a asurzi.
asurzire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) asurzíre s. f., g.-d. art. asurzírii
asurzire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ASURZÍRE s. f. Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei. — V. asurzi.