asurzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASURZÍ, asurzesc, vb. IV.
Intranz. A deveni surd. ♦
Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. – Din
lat. *assurdire.asurzi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)asurzí (-zésc, -ít), vb. –
1. A deveni surd. –
2. A-i lua cuiva auzul. –
Mr. asurdzăscu. Lat. *
assŭrdῑre, de la
obsurdesco (Pușcariu 157; REW 6024; DAR);
cf. it. assordire, fr. assourdir. Cf. surd. –
Der. asurzitor, adj. (care asurzește).
asurzi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASURZÍ, asurzesc, vb. IV.
Intranz. A deveni surd. ♦
Tranz. A face pe cineva să-și piardă auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face să nu mai înțeleagă; a buimăci, a ameți. –
Lat. *assurdire.asurzi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asurzí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. asurzésc, imperf. 3
sg. asurzeá; conj. prez. 3
să asurzeáscăasurzi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASURZÍ, asurzesc, vb. IV.
Intranz. A deveni surd. ♦
Tranz. A face ca cineva să-și piardă (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva să nu mai audă sau să nu mai înțeleagă un anumit lucru. —
Lat. *assurdire.asurzì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asurzì v.
1. a pierde auzul, a deveni surd;
2. a face surd:
m’asurzește cu vorbele lui. [V.
surzi].