asupritor - explicat in DEX

asupritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. – Asupri + suf. -tor.

asupritor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival) Măsuri asupritoare. – Din asupri + suf. -(i)tor.

asupritor (Dicționaru limbii românești, 1939)
asupritór, -oáre adj. și s. Care asuprește.

asupritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asupritór (-su-pri-) s. m., pl. asupritóri

asupritor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
asupritor m. cel ce asuprește: tiran.

asupritor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASUPRITÓR, -OÁRE, asupritori, -oare, s. m. și f. Persoană care asuprește. ♦ (Adjectival; despre oameni și acțiunile lor) Care asuprește. Măsuri asupritoare. — Asupri + suf. -tor.