asuprit - explicat in DEX

asuprit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri.

asuprit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj. (Adesea substantivat) Oprimat, prigonit, nedreptățit. – V. asupri.

asuprit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asuprít (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupríți; adj. f., s. f. asuprítă, pl. asupríte

asuprit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. — V. asupri.