asuprire - explicat in DEX

asuprire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; asupreală. – V. asupri.

asuprire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei.

asuprire (Dicționaru limbii românești, 1939)
asupríre f. Persecuțiune, opresiune.

asuprire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asupríre (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asuprírii; pl. asupríri

asuprire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
asuprire f. fapta de a asupri si rezultatul ei: vexațiune, tiranie.

asuprire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală. — V. asupri.