asupreală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ASUPREÁLĂ,asupreli, s. f. (Pop.) Asuprire. – Asupri + suf. -eală.
asupreală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ASUPREÁLĂ,asupreli, s. f. Asuprire. – Din asupri + suf. -eală.
asupreală(Dicționaru limbii românești, 1939) asupreálă f., pl. elĭ. Opresiune, asuprire.
asupreală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) asupreálă (pop.) (-su-prea-) s. f., g.-d. art. asuprélii; pl. asupréli
asupreală(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) asupreală f. apăsare, strâmbătate.
asupreală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ASUPREÁLĂ,asupreli, s. f. (Pop.) Asuprire. — Asupri + suf. -eală.