asupra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul)
1. (Local), Peste; deasupra.
Se apleacă asupra lui. ◊
Expr. A avea (ceva)
asupra sa = a purta (ceva) cu sine.
A prinde (pe cineva)
asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat,
reg.);
Cu asupra (de măsură) peste măsură.
2. (Local) Înspre, spre.
Își ațintește privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva.
Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre.
Discuție asupra atomilor. 5. (Temporal;
reg.) În preajma..., aproape de..., către.
A sosit asupra nopții. [
Var.:
asúpră conj.] – Din
lat. ad-supra.asupra (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)asúpra adv.,
prep. –
1. Deasupra (
adv., se folosește numai cu
prep. de). –
2. Peste, pe deasupra (
prep., se construiește cu
gen. și urmat de
de). –
3. În sarcina, la dispoziția (
prep., cu
gen.) –
4. În contra, împotriva. –
5. În preajma, aproape de (
prep., indică o relație temporală). –
6. Ca
adv., are și o întrebuințare absolută, în forma
asupră: slujba ce și-o luase asupră (Ispirescu);
plătesc eu cît face cu asupră (Iosif). –
Mr. asupră, megl. supră. Lat. *
ad supra (Pușcariu 156; REW 200; DAR);
cf. sard. assubra, abruz. assupra, mil. assura. În celelalte limbi romanice s-a păstrat numai
supra, cf. spre. Pentru folosirea lui
asupra, Cf. Moser 448.
Der. asupri, vb. (a împovăra; a oprima, a prigoni), pare formație internă (Cipariu,
Gram., 355 îl deriva de la
lat. *
ad superare);
asupreală, s. f. (opresiune);
asuprelnic, adj. (împovărător; opresor);
asupriciune, s. f. (opresiune);
asupritor, adj. (care asuprește, opresor);
asupritură, s. f. (
înv., opresiune).
asupra (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul)
1. (Local) Peste.
Asupră-mi anii grei și-aștern nămeții (VLAHUȚĂ). ◊
Expr. A avea (ceva)
asupra sa = a purta (ceva) cu sine.
A lua (sau
a avea)
asupra sa (o sarcină) = a-și lua (sau a avea) o răspundere.
A prinde (pe cineva)
asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). ◊ (Substantivat,
reg., în
expr.)
Cu asupra (de măsură) = peste măsură.
2. (Introduce numele persoanei sau al obiectului peste care se întinde o stăpânire, o putere etc.)
Triumful științei asupra naturii (BĂLCESCU).
3. (Introduce numele persoanei sau al obiectului care suportă acțiunea)
Urgia care-i asupra lui (SADOVEANU). ♦ În contra; împotriva.
Asupra mea se repede (TEODORESCU). ♦ (
Înv. și
reg.) Față de...; pentru.
Prima dragoste asupra unei fete (ISPIRESCU).
4. Cu privire la..., despre.
Să citesc [cartea]...
și, după citire, să-mi și dau părerea asupră-i (ODOBESCU).
5. Înspre, spre.
6. (Temporal;
reg.) În preajma..., aproape de..., către.
Asupra iernii coboară la locuri largi (SADOVEANU). [
Var.:
asúpră prep.] –
Lat. ad-supra.asupra (Dicționaru limbii românești, 1939)asúpra, prep. cu gen. și care arată starea saŭ mișcarea (lat.
ad-supra). Pe, deasupra:
atîrna asupra capuluĭ, multe nenorocirĭ aŭ căzut asupra țăriĭ. Contra:
a porni războĭ asupra cuĭva. Față de. către:
a avea influență asupra cuĭva. A-țĭ lua un lucru asupra ta, 1) a te însărcina cu un lucru, a-l lua pe socoteala ta,
2) a-l considera adresat ție (o vorbă, o aluziune).
Barb. (după fr.
sur). Despre:
a vorbi asupra filosofiiĭ, rom. corect
despre filosofie. Vechĭ. Vest. Asupră-mĭ, asupră-le, a lua usupră.asupra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asúpra (-su-pra) prep. (~ lui, ~ sa, ~-i)asupra (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asupra prep. adv. pe, peste;
pe d’asupra, afară de aceasta, peste celelalte;
mai cu asupra, cu prisos. [Lat. AD SUPRA].
asupra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul)
1. (Local) Peste; deasupra.
Se apleacă asupra lui. ◊
Expr. A avea (ceva)
asupra sa = a purta (ceva) cu sine.
A prinde (pe cineva)
asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat,
reg.)
Cu asupra (de măsură) = peste măsură.
2. (Local) Înspre, spre.
Își ațintește privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva.
Se repede asupra lui. 4. Cu privire la...; despre.
Discuție asupra atomilor. 5. (Temporal;
reg.) În preajma..., aproape de...; către.
A sosit asupra nopții. [
Var.: (
înv.)
asúpră prep.] —
Lat. ad-supra.