asupri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASUPRÍ, asupresc, vb. IV.
Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (
Impr.) A chinui. – Din
asupra.asupri (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASUPRÍ, asupresc, vb. IV.
Tranz. A oprima, a împila, a prigoni. ♦ (
Impr.) A chinui. – Din
asupra.asupri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asuprí (a ~) (-su-pri) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. asuprésc, imperf. 3
sg. asupreá; conj. prez. 3
să asupreáscăasupri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASUPRÍ, asupresc, vb. IV.
Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. ♦ (
Impr.) A chinui. — Din
asupra.asuprì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asuprì v. a face nedreptate, a nedreptăți. [Lit. a apăsa
asupra cuiva].