asumare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de
a asuma și rezultatul ei. –
V. asuma.asumare (Dicționar de neologisme, 1986)ASUMÁRE s.f. Acțiunea de a-și asuma și rezultatul ei; răspundere. [<
asuma].
asumare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*asumáre s. f.,
g.-d. art. asumắriiasumare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASUMÁRE, asumări, s. f. Acțiunea de
a asuma și rezultatul ei. —
V. asuma.