asudat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. –
V. asuda.asudat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare, transpirat. ♦
Fig. (Despre lucruri) Aburit. –
V. asuda.asudat (Dicționaru limbii românești, 1939)asudát n. Asudare:
cu asudatu n´am folosit nimica.asudat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asudat a.
1. plin de sudoare, nădușit;
2. fig. obosit, trudit. ║ n. rezultatul asudării.
asudat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASUDÁT, -Ă, asudați, -te, adj. Plin de sudoare; transpirat, nădușit. —
V. asuda.