asud (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASÚD s. n. (
Reg.) Sudoare, transpirație, nădușeală. – Postverbal al lui
asuda.asud (Dicționaru limbii românești, 1939)1) asúd n., pl.
urĭ (d.
a asuda. V.
sud 1).
P. P. Sudoare.
Trans. Asudu caluluĭ, o plantă numită și
sudoarea caluluĭ. V.
dîrmotin.asud (Dicționaru limbii românești, 1939)2) asúd, a
-á, v. intr. (lat.
ex-súdo, -sudáre, it.
sudare, pv. cat. pg.
suar, fr.
suer, sp.
sudar. V.
sud 4). Scot pin [!] poriĭ peliĭ [!], din pricina călduriĭ, o umoare ca apa. Mă aburesc:
geamurile aŭ asudat. Fig. Mă trudesc:
mult am asudat pîn´am reușit. V. tr. Fac să asude:
mĭ-aĭ asudat calu.