astupătoare - explicat in DEX

astupătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.

astupătoare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Din astupa + suf. -(ă)toare.

astupătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
astupătoare f., pl. orĭ. Lucru care astupă (astupuș, dop, capac). V. obturator.

astupătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!astupătoáre s. f., g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóri

astupătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
astupătoare f. 1. astupuș; 2. capac de sobă.

astupătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. — Astupa + suf. -ătoare.