astupuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (
Reg.) Dop (
1). –
Astupa +
suf. -uș.astupuș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)astupuș, astupușuri, s. n. (er.) contact sexual vaginal, anal și oral practicat de o femeie cu trei bărbați simultan
astupuș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (
Reg.) Astupătoare; dop. – Din
astupa +
suf. -uș.astupuș (Dicționaru limbii românești, 1939)astupúș n., pl.
e și
urĭ. Astupătoare (dop orĭ capac care se prinde de orificiŭ). – Și
stupuș (Trans. Mold.).
astupuș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)astupúș, -uri, (stupuș), s.n. – Dop pentru recipiente din sticlă; cep (ALR 1971: 312). „E făcut din cocean, frunză, plută„; „E făcut din văcălie”. – Din astupa „a închide” + -uș.
astupuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)astupuș n.
1. dop de lemn;
2. mototol de cârpe, cocoloș de hârtie cu care se astupă ceva.
astupuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASTUPÚȘ, astupușuri, s. n. (
Reg.) Dop (
1). —
Astupa +
suf. -uș.