astupa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTUPÁ, astúp, vb. I.
Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc., a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊
Expr. (
Fam.)
A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii.
A-și astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva.
A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. – Din
lat. *asstuppare.astupa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)astupá (astúp, astupát), vb. –
1. A acoperi. –
2. A închide, a înfunda, a bloca. –
3. A acoperi, a ascunde, a îngropa. –
Mr. astup, astupare, megl. (a)stup, hăstup. Lat. *
adstuppāre, de la
stuppa (Philippide,
Principii, 99; Crețu 372; Pușcariu 154; REW 8333; DAR);
cf. it. stoppare, fr. étouper, v. sp. estopar (›
sp. estropajo). Este posibil să se fi întîlnit cu
lat. *
extuphāre (›
fr. étuver).
Cf. destupa. –
Der. astupătoare, s. f. (dop; capac);
astupător, adj. (care obturează);
astupătură, s. f. (obturație);
astupuș, s. n. (dop).
astupa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASTUPÁ, astúp, vb. I.
Tranz. 1. A umple o gaură, o deschizătură etc.; a înfunda o sticlă cu un dop. ◊
Expr. A-și astupa urechile = a-și pune ceva la (sau în) urechi pentru a nu auzi;
fig. a nu voi să audă ceva.
A astupa cuiva gura = a face pe cineva să tacă. (
Fam.)
A astupa găuri = a plăti datorii.
2. A închide, a bara o intrare, o deschizătură; a face inaccesibil sau impracticabil un drum.
3. A acoperi, a înveli. ◊
Expr. A astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A îngropa.
Frunza că s-a scutura, Trupul că mi-a astupa (ALECSANDRI). ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. –
Lat. *asstuppare.astupa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!astupá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
astúpăastupà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)astupà v. a închide o gaură, a acoperi o spărtură, a umplea o deschizătură:
își astupă urechile, gura. [Formațiune românească din
stupă, călți, lit. a astupa cu călți: termen tehnic cu sensul generalizat].
astupa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASTUPÁ, astúp, vb. I.
Tranz. A închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc.; a face să nu se mai vadă (acoperind). ◊
Expr. (
Fam.)
A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii.
A-șí astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva.
A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea. ♦ A face să nu se mai audă ceva. ♦ A șterge, a face să dispară o urmă. —
Lat. *asstuppare.