astrucare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ASTRUCÁRE,astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca. – V. astruca.
astrucare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ASTRUCÁRE,astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca.
astrucare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) astrucáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. astrucắrii; pl. astrucắri
astrucare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ASTRUCÁRE,astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca. — V. astruca.