astringent - explicat in DEX

astringent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice exagerate. – Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis.

astringent (Dicționar de neologisme, 1986)
ASTRINGÉNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care produce strângerea țesuturilor animale. [Cf. fr. astringent, it. astringente, lat. astringens < astringere – a strânge].

astringent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASTRINGÉNT, -Ă adj., s. n. (substanță, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate. (< fr. astringent, lat. astringens)

astringent (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. – Fr. astringent (lat. lit. astringens, -ntis).

astringent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*astringént, -ă adj. (lat. astringens, -éntis). Chim. Care strînge țesăturile organizmuluĭ (ca sulfatu de zinc, boraxu și unele poame crude care „fac gura pungă”). S. n., pl. e. Substanță astringentă.

astringent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
astringént¹ adj. m., pl. astringénți; f. astringéntă, pl. astringénte

astringent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
astringént² s. n., pl. astringénte

astringent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
astringent a. Med. remediu care strânge sau sgârcește țesăturile: alaunul, sulfatul de zinc și boraxul sunt niște astringente.

astringent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASTRINGÉNT, -Ă, astringenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. 2. S. n. Substanță sau medicament folosit pen­tru combaterea secrețiilor organice exagerate. — Din fr. astringent, lat. astringens, -ntis.