astral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. Al aștrilor, care vine de la aștri. – Din
fr. astral, lat. astralis.astral (Dicționar de neologisme, 1986)ASTRÁL, -Ă adj. Care se referă la aștri; al aștrilor, care vine de la aștri; stelar, sideral. [Cf. fr.
astral, lat.
astralis].
astral (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASTRÁL, -Ă adj. referitor la aștri; sideral. (< fr.
astral, lat.
astralis)
astral (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. (Rar) Al aștrilor, care vine de la aștri. –
Fr. astral (
lat. lit. astralis).
astral (Dicționaru limbii românești, 1939)*astrál, -ă adj. (lat.
astrális, d.
astrum, astru). De astre, stelar.
astral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)astrál adj. m.,
pl. astráli; f. astrálă, pl. astráleastral (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)astral a. privitor la astre.
astral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASTRÁL, -Ă, astrali, -e, adj. Al aștrilor, care vine de la aștri. — Din
fr. astral, lat. astralis.