astragal - explicat in DEX

astragal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus.

astragal (Dicționar de neologisme, 1986)
ASTRAGÁL s.n. 1. Unul dintre oasele mari ale tarsului. 2. Brâu care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. [Pl. -le, -luri. / < fr. astragale, cf. gr. astragalos].

astragal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASTRAGÁL I. s. n. 1. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus. 2. mulură rotunjită care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. II. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă. (< fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)

astragal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Ornament, în formă de brâu rotund, care înconjură o coloană la bază și sub capitel. – Fr. atragale (lat. lit. astragalus).

astragal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*astragál n., pl. e (vgr. astrágalos). Anat. Un os de la călcîĭ. Arn. (pl. e și urĭ). Brîu care înconjoară capitelu coloaneĭ.

astragal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
astragál s. n., pl. astragále

astragal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
astragal n. 1. osul călcâiului, arșicul gleznei; 2. plantă numită obișnuit unghia-găii; 3. Arh. brâul care înconjoară căpătâiul de sus al unei coloane.

astragal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. — Din fr. astragale, lat. astragalus.