astmatic - explicat in DEX

astmatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m., s. f. (Persoană) care suferă de astmă. 2. Adj. Cauzat de astmă. Tuse astmatică. – Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus.

astmatic (Dicționar de neologisme, 1986)
ASTMÁTIC, -Ă adj. 1. (adesea s.) (Suferind) de astmă. 2. Cauzat de astmă. [Cf. fr. asthmatique, lat. asthmaticus].

astmatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASTMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de astmă. (< fr. asthmatique, lat. asthmaticus)

astmatic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astmă. 2. Adj. Cauzat de astmă. Tuse astmatică. – Fr. asthmatique (lat. lit. asthmaticus).

astmatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*astmátic, -ă adj. (vgr. asthmatikós). De astmă: afecțiune astmatică. S. m. și f. Bolnav de astmă.

astmatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
astmátic (ast-ma-) adj. m., s. m., pl. astmátici; adj. f., s. f. astmátică, pl. astmátice

astmatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
astmatic a. care are astm.

astmatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASTMÁTIC, -Ă, astmatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astm. 2. Adj. Cauzat de astm. Tuse astmatică. — Din fr. asthmatique, lat. asthmaticus.