asteronim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTERONÍM, asteronime, s. n. Steluță, grup de steluțe sau litere urmate de steluțe care înlocuiesc într-o operă numele autorului sau al unui personaj. – Din
fr. astéronyme.asteronim (Dicționar de neologisme, 1986)ASTERONÍM s.n. Grup de asteriscuri (urmând după o majusculă) care înlocuiesc un nume. [< fr.
astéronyme, cf. gr.
aster – stea,
onoma – nume].
asteronim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asteroním (-te-ro/-ter-o-) s. n.,
pl. asteronímeasteronim (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASTERONÍM, asteronime, s. n. Steluță, grup de steluțe sau litere urmate de steluțe care înlocuiesc într-o operă numele autorului sau al unui personaj. — Din
fr. astéronyme.