așterne (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȘTÉRNE, aștérn, vb. III.
1. Tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafață. ♦ (Adesea
fig.) A (se) împrăștia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează).
2. Tranz. A pregăti (și a întinde) așternutul sau,
p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca.
3. Tranz. A scrie, a compune.
4. Refl. și
tranz. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. ♦ (
Fig.) A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. ◊
Expr. A se așterne la drum = a porni la drum lung.
A se așterne drumului (sau
câmpului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede.
5. Tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ◊
Expr. (
Înv.)
A așterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Din
lat. asternere.