asociaționism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASOCIAȚIONÍSM s. n. Concepție psihologică ce pune la baza vieții sufletești asociația (
4). [
Pr.:
-ci-a-ți-o-] – Din
fr. associationnisme.asociaționism (Dicționar de neologisme, 1986)ASOCIAȚIONÍSM s.n. Concepție psihologică din sec. XVII-XIX, care reduce activitatea psihică la o asociere mecanică de senzații și neglijează rolul activ al conștiinței. [Pron.
-ci-a-. / < fr.
associationnisme].
asociaționism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASOCIAȚIONÍSM s. n. concepție în psihologie potrivit căreia întreaga dezvoltare a vieții psihice trebuie explicată prin asociațiile dintre diverse stări și fenomene psihice elementare. (< fr.
associationnisme)
asociaționism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASOCIAȚIONÍSM s. n. Curent filozofic idealist care, de pe o poziție exclusiv analitică și statică, consideră psihicul ca o asociere mecanică de senzații, neglijând rolul activ al conștiinței. [
Pr.:
-ci-a-ți-o-] –
Fr. associationnisme.asociaționism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asociaționísm (-ci-a-ți-o-) s. n.asociaționism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASOCIAȚIONÍSM s. n. Concepție psihologică care consideră că procesele psihice superioare sunt rezultatul asocierii de fapte simple, în particular de senzații. [
Pr.:
-ci-a-ți-o-] — Din
fr. associationnisme.