asistent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva.
2. S. m. și
f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor. ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din
fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent.