asistent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva.
2. S. m. și
f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor. ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. – Din
fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent.asistent (Dicționar de neologisme, 1986)ASISTÉNT, -Ă adj. Prezent, de față (la ceva). //
s.m. și f. Cel care asistă pe cineva; ajutor. ◊
Asistent universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; cel care deține acest grad. [Cf. fr.
assistant, germ.
Assistent].
asistent (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASISTÉNT, -Ă I.
adj. prezent, de față (la ceva). II. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator. ♦ ~ universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară. (< fr.
assistant, germ.
Assistent)
asistent (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care asistă, care este de față.
2. S. m. și
f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor. ◊
Asistent (universitar) = grad în învățământul superior, mai mare decât preparatorul și inferior lectorului; persoană care are acest grad. –
Fr. assistant (
lat. lit. assistens, -ntis).
asistent (Dicționaru limbii românești, 1939)*asistént, -ă adj. și s. (fr.
assistant, lat.
assistens). Care asistă. Ajutor de farmacist saŭ de medic.
asistent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)asistént adj. m.,
s. m.,
pl. asisténți; adj. f.,
s. f. asisténtă, pl. asisténte; abr. asist.asistent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)asistent a. care asistă. ║ m.
1. persoană de față;
2. ajutor de farmacist sau de medic.
asistent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASISTÉNT, -Ă, asistenți, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care asistă, care este de față la ceva.
2. S. m. și
f. Persoană care asistă pe cineva, care e de față pentru a da ajutor ♦ Grad didactic în învățământul superior, inferior lectorului; persoană care are acest grad. — Din
fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent.